Chateau Pétrus 2009

Perioada optima de consum: 2020-2060
Producator: Chateau Pétrus - Pomerol

Proprietar: familia Moueix si omul de afaceri columbian Alejandro Santo Domingo (20%)

Oenolog: Jean-Claude Berrouet (Lafleur-Petrus, La Magdeleine si Trotanoy)

Culoare: rosu-purpuriu inchis

Miros: parfum glorios de compot de prune, jeleu de coacaze rosii, petale de trandafiri uscati, compot de mure si dude, cu tuse de lemn dulce, condimente chinezesti si pamant
Gust: corpolent, opulent, cu textura catifelata si nemaipomenit de decadent, etaleaza, strat dupa strat de cutie de condimente, fructe negre si asuzii de fier. Sfarsit lung si parfumat

Recomandari gastronomice: vitel, vita, miel, rata, risotto si alte preparate cu trufe, foie gras, branza Camembert

Temperatura de servire: 14-16°C

100 Puncte Parker: ”De culoare medie spre rosu-inchis profund, Petrus 2009 emana un parfum glorios de compot de prune, jeleu de coacaze rosii, petale de trandafiri uscati, compot de mure si dude, cu tuse de lemn dulce, condimente chinezesti si pamant. Corpolent, opulent, cu textura catifelata si nemaipomenit de decadent, etaleaza, strat dupa strat de arome de cutie de condimente, fructe negre si asuzii de fier. Sfarsit lung si parfumat.”
100 Puncte Decanter: ”Realmente aromat, cu note dense, generoase si bine coapte de mure, zmeura zdrobita si cirese negre, dar reuseste sa pastreze si o componenta savory de rozmarin, boabe de cafea si masline negre. Te face sa zambesti fara sa vrei, asa cum numai un vin mare stie s-o faca. Aproape ca-ti vine sa le interzici oamenilor sa manance ceva cu vinul acesta, cel putin la primul pahar, si sa nu-i lasi sa-l puna pe masa alaturi de alte vinurii premiate care i-ar putea diminua impactul. El are nevoie de o concentrare deplina. La mijlocul evolutiei pe palatin, o tusa texturata de ardezie aduce o nota minerala care se mentine pana in final. Puteti sa-l beti acum, dupa aerisire, dar trebuie sa stiti ca de abia a plecat din blocstart.”
99 Puncte James Suckling

Producator
Ce s-ar mai putea spune despre Chateau Pétrus? Poate, doar ca acum 50 de ani puteai cumpara o sticla cu 1 Eur, iar azi te poate costa peste 4000 Eur... Sau ca in septembrie 2018 i-a suparat rau pe francezi, atunci cand familia Moueix a cedat 20% din actiuni unui miliardar columbian. Sau ca impunerea lui pe piata internationala si, implicit, cresterea fulminanta a pretului i se datoreaza nu mai putin controversatului Robert Parker Jr. care, in 1982, avea sa faca primele recenzii ale vinurilor din Pomerol. Ca o curiozitate, Pomerol-ul a fost un fel de Cenusareasa a Bordeaux-ului, caci celebra Clasificare din 1855 l-a ignorat cu totul, in timp ce viile din Médoc-ul, de exemplu, erau clasificate in cinci categorii. Dar, la fel ca in poveste, vinurile lui, si in primul rand Pétrus, sunt preferate azi multor Grand Cru-uri celebre. Pe scurt, este unul dintre cele mai ravnite vinuri ale lumii, fiind, cu siguranta, vinul care starneste cele mai multe invidii, comentarii, controverse, iar marii colectionari se bat la sange pentru fiecare sticla. Cert e ca toti iubitorii vinului vorbesc de el, dar foarte putini ajung sa-l bea. Cum se explica mitul unicitatii acestui vin? In primul rand, prin raritatea si caracterul exceptional al terroir-ului. Micul domeniu de doar 11,5 ha (de 9 ori mai mic decat Lafite, de exemplu) este situat in cel mai inalt punct al apelatiunii - 40 de metri deasupra nivelului marii - si beneficiaza de un sol argilos suprapus peste un strat de zacaminte de fier, oferind astfel conditiile ideale pentru cresterea Merlot-ului. Toate domeniile din jur trebuie sa se multumeasca cu un sol pietros. Apoi, interventia oamenilor in vie si in crama este pe masura darului naturii: chimicale aproape zero, ciorchini culesi manual, in momente/zile diferite, numai dupa-amiaza, cand nu mai exista strop de roua, pentru a se asigura maturitatea maxima, spalarea temeinica a butoaielor noi, pentru a nu marca vinul prea tare, utilizarea unor tehnici traditionale, cat mai putin invazive... Si un pic de istorie. Mentionat pentru prima data in 1750, Pétrus avea sa intre in proprietatea familiei Arnaud in 1770, unde ramane pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand proprietar devine Doamna Loubat. Pentru a gestiona si a ridica nivelul proprietatii, ea l-a angajat pe Jean-Pierre Moueix, un mare negociant de vinuri din Libourne. In 1961, Doamna Loubat moare fara a avea copii, iar domeniul le revine unor nepoti de la care, la sfarsitul anilor 1960, il cumpara familia Moueix. Astazi, domeniul este condus de fiul lui Jean-Pierre, iar familia detine peste 11 proprietati in Pomerol, St. Emilion si intreaga lume, fiind unul dintre cei mari producatori de vinuri mari, unice si valoroase.