Gustul în sine spune o poveste interminabilã, care cere mereu mai multã atenţie, mai multã aprofundare. La fiecare picãturã gustatã, vinul mai dezvãluie ceva, o nuanţã nouã se ridicã, acoperind ceea ce pãrea dominant cu doar o clipã înainte. Un parcurs olfactiv de întindere şi un complex gustativ zdrobitor, ca un alai de personaje din “1001 de nopţi” sau ca un carnaval veneţian în care nu descoperi douã mãşti identice.

De la fructul brut, zemos – mai ales cireşe, cireşe negre şi vişine, se trece subtil spre mieji din dulceaţa de caise, izuri de nucã şi peltea de afine, cu apariţii subite şi meteorice de nuanţe de mentã şi eucalipt, totul învãluit într-o aromã sângerie, neguroasã, greu de definit, însã uşor de simţit şi recunoscut. Turnat în pahar, vinul îşi “vorbeşte” povestea mai bine de o orã, în trohei epopeici, fãrã sã oboseascã, însã, auditoriul. Dimpotrivã, pe mãsurã ce se deschide, nuanţele reconfortante de mentã şi fructe proaspete devin tot mai puternice, ţinând interlocutorul captiv al poveştii pânã la nivelul la care se poate spune cã “lumina adânceşte misterul”.

A doua linie nãscutã din colaborarea dintre Crama Oprişor şi Ciprian Paleologu a fost un experiment dublu, pe care cu bucurie am constatat cã mulţi dintre iubitorii vinului l-au acceptat fãrã ezitare. Pe de o parte, “povestea” vinului este cã acest vin nu are o poveste fixã, prestabilitã. Ciprian Paleologu a creat trei personaje – Femeia, Copilul şi Fiara – cãrora le-a dat drumul în lume, în patru ipostaze, pentru ca oricine le întâlneşte sã le scrie propria poveste. Dacã Adam se aşeza desupra necuvântãtoarelor dându-le nume (şi cãpãtând astfel un ascendent asupra lor), cele trei personaje ale lui Paleologu rãmân generice. Sunt ingrediente care, prin universalitatea lor, descriu toate basmele scrise vreodatã, fãrã a arãta cu degetul spre nici unul dintre acestea.

Pe de altã parte, libertatea maximã a celui care ajunge în posesia unei asemenea cutii, cuprinzând toate cele patru etichete, nu stã doar în dreptul (obligaţia) de a scrie propria poveste, ci şi în posibilitatea de a-i imagina un nume. “Nenumita” este mai mult decât un joc, este cererea cuvântului sacru, a parolei care delimiteazã lumea sensibilã (cognoscibilã prin simţuri) de cea a fantasmei, a mitului, a nostalgiei timpurilor în care oamenii puteau trãi în şi din basm. “Nenumita”, în sine, creeazã reflexul de a da nume, iar “a da nume” înseamnã a face distincţia, a separa, a compara, a da viaţã. A imagina un nume pentru acest vin înseamnã a ţi-l apropia şi apropria. Înseamnã sã descoperi un dialog între propriul sine şi profunzimile şi expresiile acestei poţiuni magice, lãsându-te în voia energiilor pe care Mitul le descãtuşeazã în fiecare om.

Esenţa acestui experiment este rezumatã în certificatul de autenticitate ce însoţeşte fiecare cutie Nenumita astfel: “Tot ceea ce vei gândi despre minunãţiile din aceastã cutie este de nepus la îndoialã, este de împãrtãşit cu alte persoane apropiate ţie şi mai ales este de pãstrat cu sfinţenie (…). Uitã-te cu atenţie la poveştile de pe etichete, încearcã sã le înţelegi, sã iei parte tu însuţi la ele, sã fii pe rând fiara, copilul şi femeia…”.

ASOCIERE CULINARA: preparate din carne de vita

TEMPERATURA DE SERVIRE: 18-19^OC